Spot the Designer - Livia Zaharia - ParaL

Ce voiai sa fii cand erai mica?

Voiam sa fiu explorator si sa ma plimb peste tot in lume.

Cand ai inceput sa creezi bijuterii? Cum a aparut aceasta pasiune?

In 2017-2018 am fost la un workshop de proiectare parametrica de bijuterii. Atunci am facut primul inel. Pasiunea pentru a realiza bijuterii a aparut insa mai dinainte. Sunt arhitect de profesie si imi place sa cred creator in general, cam in orice mediu in care pot realiza ceva cu mai mult sau mai putin succes sau experienta. Putem include desen, fotografie, proiectare, programare - pe langa bijuterie. Important e macar sa incerci.
In anul 2017 odata cu dezvoltarea diverselor programe de modelare 3d si tendintelor mele tehnologice am vazut oportunitatea sa fac de la 0 o bijuterie a mea. Nu sa transform ceva existent, ci chiar sa o concep si sa o realizez pana la capat.
Odata ce am reusit sa o fac, am inceput sa ma interesez cum pot sa repet procesul (prima oara fiind practic printr-un curs). Si asa, usor, usor, am inceput sa abordez diverse subiecte. Gaseam cate o piatra care imi placea si ma gandeam cum ar fi mai bine pusa in valoare. Sau ma trezeam cu intrebarea daca ar trebui sa fac un pandativ, cercel, etc., cum as face-o.

Care a fost primul proiect sau piesa semnificativa pentru tine si din ce punct de vedere?

Din punctul de vedere al creatorului, fiecare piesa are o poveste in spate si o semnificatie aparte. De aceea imi e mai greu sa aleg....Poate s-ar potrivi primul proiect complicat la care toti mi-au spus ca nu o sa iasa. Si pana la urma a iesit. Sunt cerceii corn. Primii cercei pe care i-am turnat.
Dupa ce am facut inelul, am zis ca vreau sa incerc si alte piese. Pandantivele imi pareau mari, bratarile la fel, asa ca m-am decis asupra cerceilor. Prima problema a fost prinderea. Pe atunci operam strict pe turnare si finisare mecanica fara lipire. Ceea ce imi limita modul de a face cerceii-adeseori prinsi cu fluturasi sau tortite lipite ulterior. Am zis ca trebuie sa fie dintr-o bucata pentru a le asigura integritatea.
Dupa mai multe schite, mai tarziu am gasit sistemul (tija filetata si piulita practic), dar si forma care se clarificase destul de repede in timpul in care cautam sisteme de prindere. Am modelat forma 3d si apoi am avut surpriza sa aflu ca nu pot turna cu filetul direct. Si ca nu se poate.
Fara sa ma dau batuta am mai cautat prin domenii anexe si am gasit in modelism tarozi si filetire destul de mici pentru a permite sa fac filetarile ce trec prin gaura urechii. Am reproiectat piesa cu tija dreapta si am putut sa imi fac perechea de cercei mult visata.
Povestea a fost importanta pentru a intelege ca nu trebuie sa alegem mereu calea cunoscuta - trebuie sa invatam din lectiile oferite de aceasta si sa dezvoltam pe baza ei inspirandu-ne de oriunde ne poate fi folositor.

Cum iti incarci bateriile? Ce alte pasiuni si interese creative ai?

Ma plimb in general. Inca imi place sa vad locuri si lucruri noi. Mai desenez, fac poze - dar cel mai distractiv e sa rezolv probleme. Prietenii mei mai vin la mine cu tot felul de creatii care necesita executie si pentru care trebuie sa vezi cum se poate realiza efectiv. M-am specializat oarecum pe forme mai putin conventionale sa zicem.

Ce inseamna pentru tine legatura dintre traditie manufacturiera si design contemporan?

Sunt doua etape, dar nu se exclud ci mai degraba sunt unul in continuarea altuia. Traditia manufacturiera se defineste prin manufactura. Si aceleasi procedee de manufactura sunt folosite si in designul contemporan. Similar cum o casa e facuta din caramida, dar poate fi modernista sau baroca, ca stil.
Desigur, in cadrul designului conteporan, apreciem si alte valori fata de cele abordate in designul clasic, plus ca pe parcursul timpului au mai aparut si alte tehnici.
Un bun exemplu este cel al abordarii mele. Folosesc ca unelte proiectarea 3d pe calculator, printarea 3d in ceara si apoi turnarea. Aceste instrumente permit unele lucruri care, pentru o realizare manuala, ar fi daca nu imposibil de realizat, cel putin dificile. Cu toate acestea, odata scoase de la turnat, tot manual finisez piesele, similar cu modul in care orice bijutier clasic ar face-o. Cand gandesc moduri de montura a pietrei pornesc de la modele existente si cum le pot adapta, deci si aici exista o influenta.
Traditia manufacturiera va continua sa existe prin designul contemporan, la fel cum un oras va avea mereu case din mai multe perioade, iar cele nou construite nu vor fi mereu cu tehnici nou inventate.

Exista o piesa autoportret care vorbeste cel mai mult despre tine?

Fiecare din piesele mele au cate ceva din mine. Spiritul de aventura, rezistenta, fiabilitatea. Desi am inceput cu inele si daca ma uit la repertoriu ele sunt predominate, cred ca dintre pandantive sunt cele care au o poveste mai apropiata de a mea.
La momentul de fata pandantivul Navette este acea piesa autoportret. Voi explica si de ce, dar mai intai povestea obiectului in sine. A fost creat pentru a fixa o piatra pe care am cautat-o mult timp- alexandrit (e drept, cel de fata e sintetic). Aceasta piatra isi schimba culoarea in functie de lumina la care e expus, astfel ca la lumina calda e mov-rosiatic, iar la lumina rece de neon devine albastru deschis ca safirul. Taietura pietrei este marchiza - un alt lucru cu istorie. Are legatura cu un rege francez si amanta sa, dar mai interesant e a doua denumire navette- tradus liber mica „barca”.
O piatra schimbatoare - o barca, acestea au fost ideile de la care am plecat si rezultatul a fost o piesa mobila pe doua directii sub forma unei barcute pentru a aminti cum toate sunt schimbatoare.
Cum vorbeste despre mine? Consider ca etapa de schimbare este o perioada importanta prin care toti trecem la un moment dat si mai ales ca anul 2020 ne caracterizeaza pe multi si pe mine inclusiv. Vorbeste despre dorinta de cautare si cum intr-un moment totul, poate fi calm ca apoi, totul sa se schimbe. Este o reprezentarea a experientelor prin care am trecut si urmeaza sa trec mai departe.

Ce material pe care nu l-ai folosit inca reprezinta o tentatie si o provocare?

Aurul roz. Am vazut niste nuante superbe din acest material si culoarea mi-a placut incredibil de mult. Insa exista 2 probleme in abordarea lui. Prima e ca nu am piesa pentru acel material - orice creatie are originea bine definita si un concept in spatele ei. Nu poti lua metalul si sa il torni in absolut orice fara pregatiri anterioare fiindca ar fi un fals si nu s-ar potrivi la fix cum putem observa in alte piese. A doua tine mai mult de scara. De regula lucrez piese mai mari, nu foarte fine. Pentru aur e recomandata tocmai aceasta finete. E ca si cum ai fi obisnuit sa proiectezi stadioane sau blocuri de 11 etaje si apoi trebuie sa proiectezi case unifamiliare.

Cum a fost perioada pandemica pentru tine ca designer de bijuterie?

Trista. Creativitatea vine si din observatiile noastre asupra mediului in care traim, dar si din starea de spirit. Daca tot ce vezi zilnic este apartamentul tau fara posibiliatea de a te relaxa si tot ce auzi in jurul tau e o panica surda, devine cam greu sa poti crea.
Altfel ar fi fost daca aveam unde sa pot iesi sa imi limpezesc gandurile, sa mai observ o forma ciudata de copac sau de planta. Cred ca tuturor ne e clar ca ne e bine sa socializam (responsabil) pentru a putea beneficia de avantajele acesteia. Odata cu relaxarea s-a putut observa diferenta cand practic veneau ideile mult mai usor sau din mai putina cautare.

Cum vezi viitorul bijuteriei contemporane?

Cred ca ne indreptam spre o bijuterie mult mai casual cu forma cat mai stilizata si materiale cat mai diverse. Va continua sa existe si bijuteria statement, dar majoritatea vor dori acele piese care pot fi folosite la mai multe ocazii.
De asemenea, vom avea mai multe metode de realizare, dar si de montura, fiecare din ele din ce in ce mai inventive. O piatra nu trebuie sa fie fixa neaparat - o piatra trebuie sa aiba rolul pe care l-a primit in creatia respectiva. O piesa nu trebuie sa aiba doar o fata, ci poate fi privita din mai multe ipostaze.

Afla mai multe despre designer Livia Zaharia